ISTORICUL SERVICIULUI HEMATOLOGIC
Organizarea Serviciului Hematologic a fost determinată de progrese remarcabile în studierea morfologică, clinică și imuno-genetică a patologiilor sistemului hematopoietic. Pentru implementarea vastă și accelerată a noilor opțiuni de diagnostic și tratament s-a format necesitatea imperioasă în organizarea unui serviciu hematologic specializat.
Prima secție de Hematologie cu 25 de paturi din Republica Moldova a fost fondată pe baza Centrului Republican de Transfuzie a Sângelui, în 1960. Secția a fost deschisă la inițiativa hematologului principal al Ministerului Sănătății, lector al Catedrei de terapie spitalicească, Tamara V. Corovina, care s-a specializat în acest domeniu în perioada activității în or. Sankt-Petersburg până la stabilirea în Republica Moldova.
Primii medici, care au îmbrățișat profesia de hematolog și s-au dedicat complet activității în nou-creata secție de Hematologie, au fost Nina T. Socolova, Elena I. Sedîchina, Efim I. Turchenici. Toți ei au făcut perfecționare în domeniul hematologiei la catedra sub conducerea academicianului I.A. Kasirschii în Institutul Central de Perfecționare a Medicilor din Moscova.
A urmat pregătirea hematologilor prin studii doctorale și susținerea tezelor de dr.șt.med. în Institutul Central de Hematologie și Transfuzie Sanguină (I. Corcimaru, Valentina Gladîș, Iu. Chelea, Olga Jița, Larisa Musteață) și în Centrul Științific de Oncologie din Moscova (Maria Robu, Ecaterina Druguș, Larisa Ivanova). T. Gîțu și Tatiana Sochirca au trecut stagiul clinic postuniversitar în aceste centre științifice.
O altă secție de Hematologie cu 30 de paturi a fost deschisă în cadrul Institutului Oncologic al Republicii Moldova în 1968, iar în 1971 numărul paturilor din această secție a fost crescut până la 40, având în vedere necesitatea stringentă de a înființa Centrul Republican pentru diagnosticul și tratamentul limfomului Hodgkin, care devenise vindecabil în acei ani.
În 1972, secția de Hematologie cu 30 de paturi al Centrului Republican de Transfuzie a Sângelui a fost transferată și fuzionată cu secția de Hematologie a Institutului Oncologic. Astfel, a fost organizată o secție de Hematologie cu 70 de paturi, unde au fost spitalizați pacienții cu toate tipurile de patologii ale sistemului hematopoietic. Concomitent, au fost deschise 3 cabinete de consultanță hematologică (unul dintre ei a deservit pacienții din mun. Chișinău) în Policlinica Institutului Oncologic.
Astfel, a fost centralizat tratamentul în toate fazele și dispensarizarea pacienților cu bolile sistemului hematopoietic. Necesitatea în asistența medicală hematologică centralizată a fost, de asemenea, susținută de date privind morbiditatea la pacienții cu patologii ale sistemului hematopoietic și particularitățile evoluției clinice a maladiilor hematologice, caracterizate printr-un dinamism marcat și o varietate deosebită a procesului patologic, care necesită tratament antirecidivant pe termen lung și supravegherea continuă a pacienților pentru depistarea precoce a recidivelor și respitalizarea în termeni rezonabili a pacienților.
Amplasarea serviciului Hematologic în cadrul Institutului Oncologic a fost o reușită, deoarece Institutul Oncologic a fost bine dotat cu echipamente medicale, inclusiv de radioterapie, și în componența lui au activat specialiști de diferit profil, cum ar fi gastrologi, toracaliști, proctologi, ginecologi, otorinolaringologi etc. care, la necesitate, ar putea fi implicați în diagnosticul și tratamentul hemopatiilor.
O contribuție remarcabilă la dezvoltarea serviciului Hematologic a fost adusă de fostul director al Institutului Oncologic – Gh. Honelidze, care a dezvoltat baza materială în toate fazele activităților sale fructuoase și a pregătit specialiști nu numai în domeniul oncologiei, ci și în hematologie.
Un rol semnificativ în dezvoltarea hematologiei a fost îndeplinit de Departamentul de Morfopatologie sub conducerea doamnei prof. Iraida Iacovlev, care cu mare interes s-a preocupat de histopatologia hemopatiilor maligne, sprijinind astfel dezvoltarea direcțiilor științifice ale secției de Hematologie. Cu deosebit entuziasm s-a alăturat cercetărilor în domeniul hemopatiilor maligne șeful laboratorului citologic, dr. hab. med. Ion Lazarev.
Cu ajutorul conducătorului secției Oncogastrologie, prof. G. Cosciug, a fost implementat tratamentul chirurgical al hemopatiilor benigne și maligne. A fost inclusă splenectomia în programul de tratament al limfoamelor maligne, purpurii trombocitopenice, anemiei aplastice și hemolitice, precum și alte intervenții chirurgicale în afecțiunile tractului digestiv la pacienții cu limfoame non-Hodgkin.
Luând în considerare datele privind morbiditatea crescută prin hemopatii maligne, prevalența acestora și necesitatea reală în spitalizare, în anul 1994 a fost majorat de la 70 la 100 numărul de paturi pentru adulți în Institutul Oncologic. A fost deschisă secția de Oncohematologie pediatrică cu 40 de paturi pentru deservirea copiilor cu hemopatii maligne. Astfel, în cadrul Institutului Oncologic a fost creat Centrul Hematologic – unicul centru medical în care se acodă asistența specializată pacienților hematologici din toată Republica Moldova.
Astfel, a fost determinată următoarea sructură a Centrului Hematologic: două secții hematologice pentru adulți de 45 de paturi, secția de oncohematologie pediatrică de 40 de paturi, unitatea de terapie intensivă și reanimare hematologică de 10 paturi, laboratorul pentru investigații hematologice și realizarea cercetărilor științifice, 3 cabinete de consultanță hematologică (unul fiind pentru locuitorii mun. Chișinău) în Policlinica Oncologică (în prezent Centrul Consultativ Diagnostic). A fost planificat un bloc aseptic pentru transplantul de măduvă osoasă. Din anul 1991, în baza Centrului Hematologic de dl I. Corcimaru dr. șt. med., a fost fondată și a început să funcționeze cu vivacitate Catedra de Hematologie a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.
Primul șef de catedră, dl I. Corcimaru activează în domeniul hematologiei din anul 1963, când a fost admis în doctorantură în Institutul de Hematologie şi Transfuziologie din Moscova. În anii 1963-1966 a făcut studiile postuniversitare prin doctorat la Institutul Central de Hematologie şi Transfuzie a Sângelui din Moscova, unde a susţinut teza de doctor în medicină.
Din anul 1966 activează la Institutul Oncologic din Chişinău, inclusiv în calitate de şef al secţiei Hematologie (1968-1969 şi 1974-1991). Între anii 1969 şi 1974 a îndeplinit funcţia de secretar ştiinţific al Institutului Oncologic. În 1989 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe medicale la tema: „Клинический патоморфоз неходжкинских лимфом”. A devenit profesor universitar în anul 1993. În anii 1991-1994 a condus Catedra Hematologie şi Terapie de campanie, iar din anul 1994 după comasare cu Catedra de Oncologie a fost nominalizat în funcție de şef al Catedrei de Hematologie, Oncologie şi Terapie de campanie a USMF „Nicolae Testemiţanu” şi conducător al clinicii respective în Institutului Oncologic.
Luând în considerare structura morbidității prin hemopatii maligne de pe atunci în Republica Moldova, în procesul organizării serviciului hematologic cu suportul și contribuția nemijlocită a dlui I. Corcimaru a fost inițiată una din direcțiile științifice, și anume studierea opțiunilor de diagnostic și tratament al limfoamelor non-Hodgkin.
Concepția nouă despre hematopoieză elaborată în anii 1968-1974 și datele noi despre caracteristicile morfofuncționale ale celulelor limfoide din țesutul limfatic au contribuit la schimbarea radicală a conceptului despre originea substratului morfologic al limfoamelor non-Hodgkin.
Centralizarea serviciului Hematologic pentru pacienții cu limfoamele non-Hodgkin din Republica Moldova într-o singură instituție medicală, indiferent de organul primar afectat și supravegherea pacienților pe tot parcursul maladiei, a permis de a studia caracteristicile evoluției clinice, ce a servit ca bază pentru elaborarea și perfecționarea metodelor de tratament al acestor hemopatii maligne.
S-a dovedit că focarul tumoral primar poate să se dezvolte în orice organ, care conține țesut limfatic. Cel mai frecvent au fost primar afectați ganglionii limfatici (51%), în special cei periferici. Dezvoltarea primară a limfoamelor non-Hodgkin în ganglionii limfatici mediastinali s-a dovedit a fi mai puțin frecventă (2,4%). Acest grup de ganglioni limfatici a fost afectat mai des la pacienții cu vârsta cuprinsă între 19 și 39 de ani (41,3%). Au predominat limfoamele non-Hodgkin de grad înalt (87,3%). Diseminarea acestor limfoame non-Hodgkin în sistemul nervos central a avut loc la pacienții cu vârsta sub 45 de ani și predominant la copii. Afectarea metastatică sistemului nervos central la pacienții cu vârsta peste 60 de ani nu a fost înregistrată.
Dezvoltarea extranodală a limfoamelor non-Hodgkin a fost observată în 42% de cazuri. Cele mai frecvente localizări extranodale ale limfoamelor non-Hodgkin au fost inelul limfoid Waldeyer (15,7%), tractul gastro-intestinal (13,3%) și splina (6,1%). Studierea frecvenței implicării diferitelor segmente ale tractului gastro-intestinal la adulți și copii a demonstrat că afectarea stomacului predomină la adulți, iar afectarea intestinului subțire prevalează la copiii.
Nu a fost raportată nici o afectare izolată a splinei la copii. Astfel, detectarea splenomegaliei izolate la copii necesită căutarea altor procese patologice, cu excepția limfomului non-Hodgkin.
S-a stabilit, de asemenea, că, indiferent de tipul histopatologic al limfoamelor non-Hodgkin, procesul patologic în majoritatea cazurilor (76%) se extinde inițial în ganglionii limfatici regionali.
O astfel de diseminare inițială limfomatoasă este tipică pentru cele mai frecvente localizări primare ale focarului tumoral – ganglioni limfatici, inelul limfatic al faringelui și tractul gastro-intestinal, în care afectarea grupurilor adiacente de ganglioni limfatici a constituit respectiv 75,3%, 85% și 88,4%.
Aceste date au servit ca baza de aplicare a radioterapiei nu numai la focarul tumoral primar, dar și la zonele vecine ale ganglionilor limfatici. Cu toate acestea, apariția focarelor metastatice în ganglionii limfatici la distanță și în zonele extranodale în aproximativ 24% din cazuri a permis de a concluziona despre necesitatea utilizării în stadiile locale a tratamentului combinat – chimioradioterapeutic, care a ameliorat considerabil rezultatele tratamentului.
Studierea caracterului de diseminare a tumorii din stomac a arătat că metastazele inițiale se dezvoltă în ganglionii limfatici abdominali și retroperitoneali. Din acest considerent, devine rezonabilă și este argumentată terapia suplimentară după operație pentru sanarea zonelor de metastazare posibilă a tumorii.
În stadiile generalizate ale limfoamelor non-Hodgkin au fost propuse intervențiile chirurgicale paliative, cu polichimioradioterapie ulterioară, reieșind din eficacitatea scăzută a acestor opțiuni curative în regresia tumorii din peretele tractului gastro-intestinal.
Un interes deosebit îl prezintă datele privind includerea în proces a sistemului nervos central, care deseori (40,9%) are loc la copii și mai rar la adulți. Sistemul nervos central a fost afectat la adulți în cazurile de implicare primară a ganglionilor limfatici mediastinali și a hilului pulmonar.
Luând în considerare datele obținute, în programul de tratament al limfoamelor non-Hodgkin la copii și la pacienți cu localizarea primară mediastinală a fost inclusă profilaxia neuroleucemiei cu administrarea intratecală de metotrexate și cytosar la etapa de inducere a remisiunii și profilaxia de bază a neuroleucemiei după consolidarea remisiunii prin administrarea intratecală a agenților antineoplazici menționați de două ori pe săptămână (în total 5 administrări).
S-a constatat că afectarea măduvei osoase și conversia leucemică au loc mai frecvent la pacienții cu limfoamele non-Hodgkin din celule limfocitare neclivate (56,3%) și clivate (42,9%).
Reieșind din agresivitatea limfoamelor non-Hodgkin și durata insuficientă a remisiunilor complete în stadiile generalizate, de conf. univ. Larisa Musteață și prof. univ. I. Corcimaru, a fost propusă și studiată eficacitatea tratamentului de reinducere cu cicluri de chimioterapie combinată la fiecare 3 luni pentru o perioadă de 5 ani.
În urma acestui tratament, au crescut veridic durata remisiunii și supraviețuirea pacienților. La pacienții cu limfoamele agresive, supraviețuirea fără recidive în condițiile tratamentului de mentenanță (reinducere) la sfârșitul primului an a constituit 78%, peste 2 ani – 72%, peste 3 și 5 ani – 56,9%. Supraviețuirea fără recidive la pacienții fără tratament de mentenanță a constituit respectiv 51%, 33% și 31,2% (p <0,05). În limfoamele non-Hodgkin agresive, chimioterapia de mentenanță a contribuit la creșterea semnificativă a indicilor de supraviețuire a pacienților. Supraviețuirea peste 5 ani s-a cifrat la 74,6% la pacienții cu tratament de mentenanță și doar la 36,4% la pacienții fără tratament de mentenanță. Aceste date denotă faptul că tratamentul activ în perioada de remisiune a majorat esențial durata acesteea și supraviețuirea pacienților cu limfoamele non-Hodgkin agresive. Luând în considerație majoritatea recidivelor apare în primii 2 – 3 ani, tratamentul de mentenanță trebuie efectuat nu mai puțin de 2-3 ani. Tactica tratamentului de mentenanță continuă să fie o problemă actuală, în special în legătură cu implementarea imunoterapiei cu anticorpi monoclonali.
Pentru pacienții cu limfoamele non-Hodgkin gastro-intestinale în stadiile localizate după intervenția chirurgicală a fost propus și studiat tratamentul chimio-radioterapeutic , care a ameliorat considerabil rezultatele la distanță – 10 ani fără recidivă trăiesc 91,5% de pacienți.
După un astfel de tratament combinat în stadiile avansate, remisiunile complete au fost obținute la 78,6% din pacienți , iar 76% din pacienți au supraviețuit fără recidive 5 ani. După utilizarea numai chimioterapiei combinate remisiunile complete s-au constatat în 42,5% de cazuri, iar supraviețuirea fără recedive peste 5 ani s-a cifrat la doar 22%. Așadar, s-a dovedit că metoda chirurgicală în asociere cu polichimioradioterapia majorează semnificativ eficacitatea tratamentului la pacienții cu limfoamele non-Hodgkin gastro-intestinale în stadiile avansate.
S-a constatat că afectarea măduvei osoase și conversia leucemică au loc mai frecvent la pacienții cu limfoamele non-Hodgkin din celule limfocitare neclivate (56,3%) și clivate (42,9%).
De conf. univ. Vasile Musteață pentru prima dată pe un lot impunător de pacienți (155) au fost realizate cercetări privitor la aspectele histopatologice, clinico-hematologice și frecvența diferitelor variante morfologice ale limfoamelor non-Hodgkin cu afectarea primară a splinei. A fost înregistrată prevalența limfoamelor non-Hodgkin limfocitare. Sunt evidențiate particularitățile clinico-evolutive ale limfoamelor non-Hodgkin splenice în funcție de varianta morfologică. S-a demonstrat că limfoamele non-Hodgkin lienale primare indolente diseminează inițial în măduva osoasă, după care procesul neoplazic implică ficatul, ganglionii limfatici abdominali și retroperitoneali, și, ulterior, ganglionii limfatici periferici.
În tipurile histopatologice agresive ale limfoamelor non-Hodgkin splenice la prima etapă de metastazare se afectează ganglionii limfatici abdominali și retroperitoneali, urmați de implicarea ficatului, măduvei osoase și a ganglionilor limfatici periferici. În grupurile semnificative de pacienți au fost conturate corelațiile modificărilor hematologice, aspectelor citologice și histologice de afectare a măduvei osoase cu varianta morfologică.
S-a stabilit că sindromul citopenic asociat cu splenomegalie dominantă constituie un criteriu clinico-hematologic al limfoamelor non-Hodgkin splenice diseminate în măduva osoasă fără conversie leucemică. A fost demonstrat că faza leucemică constituie un factor prognostic nefavorabil, fiind determinată de expansiunea medulară pronunțată a liniei celulare limfoide. Au fost selectate criteriile clinico-hematologice distinctive ale limfoamelor non-Hodgkin splenice leucemizate: splenomegalia dominantă, disocierea între procentajul de celule limfoide în hemoleucogramă și aspiratele medulare în variantele morfologice indolente, limfoproliferarea medulară nodulară cu formarea de structuri foliculare din limfocite în varianta limfocitară și din celule blastice diseminate sub formă de focare mici în variantele morfologice agresive.
S-a constatat avantajul tratamentului combinat chirurgical-chimioterapeutic, o etapă importantă a căruia fiind splenectomia ca metoda de extirpare a masei tumorale considerabile, de prevenire a recidivelor în splină și opțiunea terapeutică indispensabilă pentru managerierea citopeniilor.
Supraviețuirea pacienților a corelat cu varianta morfologică. Supraviețuirea fără recidive peste 5 ani în stadiul I după radioterapie locală a constituit 73,7% la pacienții cu limfoamele non-Hodgkin limfocitare, comparativ cu 12% la pacienții cu variantele morfologice agresive.
Tratamentul chimio-radioterapeutic combinat a fost propus pentru stadiul I și II al limfoamelor non-Hodgkin splenice agresive și include 3 cicluri de chimioterapie combinată, urmată de radioterapie la focarul primar și ganglionii limfatici regionali și 3 cicluri de chimioterapie combinată. Rezultatele la distanță au confirmat eficacitatea înaltă a acestui tratament. Supraviețuirea fără recidive peste 5 ani a fost 69,8% și s-a dovedit a fi superioară celei obținute numai după radioterapia locală (12,8%).
Indicii supraviețuirii generale a pacienților după tratamentul chimio-radioterapeutic au fost, de asemenea, mai înalți în comparație cu cu pacienții tratați numai cu radioterapie.
Colaboratorii Centrului Hematologic au studiat, de asemenea, caracteristicile clinico-morfologice ale limfomului Hodgkin în funcție de vârstă, trăsăturile recăderilor tardive ale acestei hemopatii maligne, precum și frecvența tumorilor secundare la pacienții care au suferit de limfom Hodgkin. O atenție deosebită a fost acordată de către hematolog Adriana Lișinschi cercetărilor tabloului histologic al variantei de scleroză nodulară a limfomului Hodgkin în funcție de parametrii morfologici de bază – celulele Reed-Sternberg de tip lacunar și semnele de scleroză la nivelul ganglionilor limfatici afectați. În dependență de gradul de fibroză în ganglionii limfatici și trăsăturile acesteia au fost identificate două subtipuri histologice de limfom Hodgkin : scleroza nodulară celulară și scleroza nodulară propriu-zisă cu formarea de noduli tumorali de către benzile de colagen. Au fost elaborate criteriile morfologice distincte ale acestor subtipuri. În funcție de numărul de celule lacunare Reed-Sternberg, în cadrul fiecărui subtip menționat, au fost determinate două subvariante: cea cu numeroase celule lacunare Reed-Sternberg și alta cu puține celule lacunare Reed-Sternberg.
Pentru prima dată a fost argumentată științific stabilitatea în timp a subvariantelor și celor două subtipuri histologice ale sclerozei nodulare limfom Hodgkin. S-a dovedit că subtipurile histologice nu sunt fazele unui proces patologic; acestea nu corelează cu gradul de generalizare și durata maladiei, dar fiecare dintre acestea se instalează de la debutul bolii și se menține pe parcursul evoluției sale, demonstrându-și astfel semnificația clinică.
Valoarea prognostică a subtipurilor histologice de scleroză nodulară a fost demonstrată prin intermediul unui studiu comparativ de răspuns la tratament și de supraviețuire a pacienților. S-a stabilit că subtipul de scleroză nodulară propriu-zisă are prognostic mai favorabil în comparație cu cel celular, și că numărul mai mare de celule lacunare Reed-Sternberg influențează negativ prognosticul.
Cu suportul atotcuprinzător al Administrației IMSP Institutul Oncologic dezvoltarea serviciului hematologic și-a luat avânturi remarcabile prin reorganizarea Centrului Hematologic în Departamentul Hematologie. În anul 2017 a fost reorganizată și Catedra de Hematologie, Oncologie şi Terapie de campanie cu formarea Disciplinei de hematologie în cadrul Departamentului Medicina Internă, cu atribuțiile de șef fiind numită dr. şt. med., conf. univ. Robu Maria.
În prezent structura serviciului hematologic sunt incluse 3 cabinete hematologice în Centrul Consultativ-Diagnostic și 5 secții clinice în Departamentul Hematologie: 4 pentru maturi și una pentru copii cu hemopatii maligne. Utilizînd resursele manageriale, instrumentale și de laborator ale CCD-ului, este posibilă diagnosticarea optimă a pacienților hematologici și planificarea în termeni rezonabili a tratamentului acestora. Pentru pacienții compensați, în CCD este amplasat staționarul de zi, în care pacienții cu hemopatii maligne pot beneficia de efectuarea curelor de chimioterapie în doze convenționale.
Departamentul Hematologieîn comun cu Disciplina de hematologie îndeplinesc funcțiile organizatorice și metodologice legate de serviciul hematologic din Republica Moldova, constituie baza științifică și pedagogică pentru formarea studenților, rezidenților și medicilor-cursanți în cadrul educației medicale continue.
Progrese considerabile în diagnosticul și tratamentul hemopatiilor maligne au fost obținute în rezultatul implementării în practica clinică cotidiană a imunofenotipării sângelui venos, aspiratelor medulare și investigațiilor molecular-genetice în colegială, onestă și eficientă cooperare cu Laboratorul imuno-genetic al IMSP Institutul Oncologic sub conducerea dnei conferențiar cercetător Valentina Stratan. Aplicarea investigațiilor imunofenotipice și molecular-genetice contemporane a contribuit incontestabil la implementarea eficientă a opțiunilor curative de înaltă tehnologie, în special a imunoterapiei cu anticorpi monoclonali în limfoproliferările maligne, programelor moderne de chimioterapie în doze înalte în hemopatiile maligne la copii, chimioterapiei de țintă cu inhibitorii tirozinkinazei în leucemia mieloidă cronică, sindroamele mielodisplazice, leucemia eozinofilică cronică și leucemia acută limfoblastică Ph cromozom-pozitivă, inhibitoriilor proteozomali în mielomul multiplu.
Datorită utilizării rezultatelor investigațiilor molecular-genetice și imunohistochimice contemporane IMSP Institutul Oncologic a devenit partener și o instutuție medicală de referință pentru fundația TMF, care a lansat donarea ajutorului umanitar în cadrul programelor internaționale GIPAP și NOAT după modelul nerambursabil sub formă de medicamente antineoplazice pacienților oncologici din țările cu resursele financiare insuficiente de a achiziționa produsele medicamentoase de înaltă tehnologie. Peste 280 centre medicale de referinţă specializate în hematologie/oncologie sunt încadrate în acest program internaţional. În luna mai 2017 Institutul Oncologic a fost audiat de managerii programului la capitolul documentației și gestionării donațiilor, obținînd un calificativ excelent, cu expunerea aprecierilor medicului responsabil de program în Republica Moldova, conf. univ. Vasile Musteață. Ca urmare a avizului pozitiv în cadrul auditului respectiv programele GIPAP și NOAT au fost diversificate și transformate în programul Max Access Solutions (MAS). Programul MAS este un program internațional în domeniul terapiei anti-cancer, care continuă să doneze ajutorul umanitar sub formă de medicamentele Glivec® (Imatinib mesylate) și Tasigna® (Nilotinib) pentru pacienţii cu procese neoplazice maligne: leucemia mieloidă cronică (LMC), leucemia acută limfoblastică Ph cromozom-pozitivă, sindroamele mielodisplazice, tumorile gastro-intestinale stromale maligne (GIST) şi dermatofirbrosarcomul. Medicamentele Glivec® și Tasigna® aparţin grupului farmacologic al inhibitorilor tirozinkinazei.
În conformitate cu ghidurile şi protocoalele clinice internaţionale (aprobate în cadrul European Society for Medical Oncology, USA National Comprehensive Cancer Network, etc.) medicaţia cu Glivec® constituie opţiune curativă de elecţie în tratamentul GIST în calitate de chimioterapie de inducere sau adjuvantă.
La solicitarea coordonatorului de programul MAS, conf. univ. V. Musteață și cu suportul Administrației IMSP Institutul Oncologic în anii 2018-2020 a fost lărgit spectrul de medicamente donate, care sunt incluse în ghidurile şi protocoalele clinice internaţionale: Sutent® (tratamentul GIST, carcinomului renal avansat/metastatic (RCC), tumorilor pancreatice neuroendocrine), Torisel® (tratamentul RCC avansat/metastatic), Xalkori® (tratamentul cancerului pulmonar non-small cell metastatic ALK-pozitiv), Sprycel® (tratamentul LMC, leucemiei acute limfoblastice refractare Ph cromozom-pozitive), Iclusig® (tratamentul LMC, leucemiei acute limfoblastice Ph cromozom-pozitive refractare). Medicametele menționate corespund criteriilor internaţionale GMP.
În colaborare cu Catedra de Obstetrică și Ginecologie în perioada conducerii academicianului Gh. Paladi, a fost studiată hemostaza la femeile însărcinate cu gestoze tardive, în cazurile cu cezarotomie și moartea intrauterină a fătului.
Rezultatele cercetărilor științifice în domeniul hematologiei sunt reflectate în peste 400 de publicații, 7 monografii, 3 manuale, 7 elaborări metodice pentru medici, elaborările metodice pentru studenți și 14 protocoale clinice naționale. Doisprezece teze de doctor în medicină au fost susținute cu contribuția colaboratorilor Departamentului Hematologie și a Disciplinei de Hematologie în calitate de conducător științific sau consultant. Colaboratorii Disciplinei de hematologie și a Departamentului Hematologie sunt autorii a trei brevete de invenție și a 38 de inovații.
Vasile Musteață, conf. univ.